Am intervievat câțiva seniori din Norvegia cu privire la gândurile lor despre utilitatea sistemului H2Hcare – totul în numele proiectării bazate pe utilizator. Seniori au fost selectați din membri voluntari ai ONG-ului Seniornett și au fost intervievați 6 pacienți și 5 îngrijitori informali. Toți erau în grupul de vârstă de la 69 la 82 de ani. Deoarece subiecții au fost selectați dintr-un grup de voluntari pentru început, rezultatele nu reprezintă neapărat o secțiune transversală validă a populației vârstnice cu boli de inimă. Un posibil rezultat al acestei proceduri de recrutare (răspuns imediat și dornic de participare) poate fi faptul că avem o supra-reprezentare a persoanelor care sunt relativ sănătoase atât din punct de vedere psihic, cât și fizic.
Interviurile au fost împărțite în două părți: gânduri și experiențe cu procesul de externare și apoi timpul ulterior. Și, de asemenea, dacă subiecții ar putea imagina beneficiile unui sistem de asistare cum ar fi H2Hcare.
Seniorii de astăzi s-au născut înainte sau la momentul inventării tranzistorului și sunt imigranți în lumea digitală. În ceea ce privește posibilitățile (aproape nelimitate) care se deschid odată cu introducerea tehnologiei de ultima generatie, este, în general, dificil să se prevadă utilizările și valoarea acestora pentru persoanele din grupele de vârstă superioare.
A existat un consens larg în ceea ce privește funcțiile utile ale sistemului H2HCare: comunicare (ajutor la conectarea la ingrijitorii formali/informali), informații personalizate pentru persoana respectivă și situația medicală, motivație, administrarea medicamentelor, controale spitalicești, sesiuni de antrenament, etc.